Titu Maiorescu, fotografie cu dedicație olografă către Ioan Slavici + carte de vizită cu însemnare olografă
Titu Maiorescu, fotografie cu dedicație olografă către Ioan Slavici + carte de vizită cu însemnare olografă
Titu Maiorescu, fotografie de epocă, atelier fotografic Loescher & Petsch, Berlin, 1876. Fotografia cuprinde o dedicație olografă a criticului către scriitorul Ioan Slavici, datată 27 mai 1876 și semnată T. Maiorescu.
Relația dintre Maiorescu și Slavici, pe care criticul îl considera „amicul său”, a fost inițiată prin persoana lui Eminescu care l-a cunoscut pe Slavici la Viena și care îl prezintă, ulterior lui I. Negruzzi. Slavici ajunge, astfel, membru al Societății Junimea cu publicații numeroase în „Convorbiri Literare”. Titu Maiorescu se manifestă ca un puternic susținător al acestuia, oferindu-i o bursă de studii în perioada în care era ministru al cultelor; la fel cum a făcut pentru mulți alții, printre care și Eminescu sau Xenopol.
Carte de vizită ce a aparținut lui Titu Maiorescu din perioada 1888-1889 când era ministru ad-interim la Ministrul Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor. Cartea de vizită cuprinde un scurt text olograf prin care se confirmă audiența locotenentului Sebastian Eustațiu din data de 4 mai, la sediul Ministerului Domeniilor. Exemplarul cuprinde ex-librisul ștampilă al profesorului Ioan Iliescu.
Titu Maiorescu este cunoscut nu doar pentru activitatea politică prin care încerca modernizarea și reformarea învățământului, ci și pentru activitatea sa de critic literar, ca membru fondator al Societății Junimea. Contribuțiile sale în domeniul modernizării învățământului sunt semnificative; în perioada în care era profesor și rector al Universității din Iași, își promova studenții merituoși ca profesori, inclusiv lui Mihai Eminescu îi propusese un post de profesor de filosofie. Universitatea a devenit o creație maioresciană. Inițiază, la Iași, „prelecțiunile populare“, cu prilejul cărora va înființa Societatea Junimea împreună cu Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor și Theodor Rosetti. Societatea nu a fost gândită ca un salon oarecare, ci avea un scop cultural ambițios, trebuia să prezinte public lucrări inovatoare ale tinerilor proaspăt întorși de la studii din străinătate ce își doreau să creeze o revoluție culturală în spațiul românesc ce avea să facă tranziția spre modernism. Prin Junimea erau susținuți tinerii intelectuali cu talent scriitoricesc.
Vederile critice ale lui Maiorescu au fost publicate în „Convorbiri Literare”, organul de presă al Societății Junimea. Publicația a fost o urmare firească a dezvoltării Societății, fiind înființată la 3 ani după apariția Societății, respectiv în 1867. Directorul Convorbirilor a fost numit Iacob Negruzzi. Studiile critice maioresciene au apărut constant în Convorbiri, Maiorescu dezvoltându-și o estetică specifică, aflată la granița dinte hegelianism și schopenhauerism. Astfel, el vedea obiectul de artă, creația artistică ca o reprezentare sensibilă a ideii, a idealului. Frumosul era surprins ca o reprezentare a ideii sensibile, iar ideea sensibilă este natura absolută a lucrurilor, astfel, prima condiție a artei este ridicarea oricărei individualități până la starea de subiect cunoscător pur; arta, prin această ridicare asupra individualității, prin contemplarea ideii intuitive aduce liniștirea sufletului, adică diminuarea egoismului, ceea ce e totuna cu fericirea.
