Traian Vuia, P. Groza, corespondențe către P. Constantinescu-Iași, referitoare la întoarcerea în țară a lui Traian Vuia, 1950
Traian Vuia, P. Groza, corespondențe către P. Constantinescu-Iași, referitoare la întoarcerea în țară a lui Traian Vuia, 1950
Traian Vuia, scrisoare trimisă lui Petre Constantinescu-Iași, în calitate de Președinte al Academiei R.P.R., prin care îi mulțumește într-un ton afectuos celui din urmă pentru cuvintele frumoase pe care i le-a adresat la numirea sa ca membru al Academiei Române, precum și pentru tot interesul pe care i l-a acordat în perioada de suferință petrecută la Garches. Scrisoarea este dactilografiată doar formula de final „Vă îmbrățișează cu drag” și semnătura „T. Vuia” fiind realizate olograf. Scrisoarea este datată 10 August 1950 și vine însoțită de plicul original în care a fost expediată ce cuprinde adresa destinatarului redactată olograf de către Vuia.
P. Ciolan, scrisoare dactilografiată trimisă lui Petre Constantinescu-Iași, în calitate de Președinte al Academiei R.P.R., prin care îi expune toate cheltuielile pe care le-a efectuat, precum și pregătirile pe care le-a făcut pentru venirea în țară a inginerului Vuia, inclusiv găsirea unei persoane care să se îngrijească de stare acestuia, respectiv chiar nepoata sa. Scrisoarea se încheie cu mulțumiri pentru eforturile depuse de Constantinescu-Iași, împreună cu Academia R.P.R. Scrisoarea este datată 11 August 1950 și semnată în final.
Petru Groza, scrisoare trimisă lui Petre Constantinescu-Iași, prin care președintele Consiliului de Miniștri anunță atașarea unei anexe trimise și vice-președintelui Chișinevschi, precum și Academiei, Ministerului Metalurgiei și Ministerului Afacerilor Externe, prin care cere numirea inginerului Traian Vuia membru al Academiei R.P.R. deoarece la restructurarea instituției „evident, din scăpare, a rămas pe dinafară”. Astfel că, Petru Groza solicită remedierea acestei greșeli. Scrisoarea a fost dactilografiată pe o filă velină cu antetul „Consiliul de Miniștri. Cabinetul Președintelui”, fiind datată 21 Aprilie 1951, la 6 luni după moartea lui Vuia, și este semnată în final. Se păstrează și nota anexată în care este explicată situația.
