Tratatul de Pace de la Paris din 30 martie 1856
Tratatul de Pace de la Paris din 30 martie 1856
Tratatul de Pace de la Paris din 30 martie 1856, 40 p. Textul a fost tipărit în limba română fiind folosit alfabetul de tranziție.
Legătură de epocă integral din pergamoid.
Tratatului de la Paris marcase sfârșitul Războiului Crimeei (09/21 mai 1853 – 13/25 februarie 1856) și încheiat în urma Congresului de pace de la Paris (13/25 februarie 1856 – 18/30 martie 1856). Acest tratat recunoștea existența și statutul autonom al Principatelor Dunărene. Protectoratul țarist era desființat și înlocuit cu o garanție colectivă reprezentată de Austria, Marea Britanie, Franța, Prusia, Regatul Sardiniei și Rusia, alături de Imperiul Otoman. Suzeranitatea otomană asupra Principatelor se afla, astfel, pusă sub controlul puterilor garante, măsură menită să limiteze abuzurile Sublimei Porți. Tratatul stipula ca puterile europene semnatare să confere o nouă organizare internă Țărilor Române, în acord cu voința poporului, prin intermediul Divanelor ad-hoc ce urmau a fi instituite în Moldova și Valahia. Odată alese aceste organisme politice, ele exprimau, în unanimitate, voința națiunii în ce privește îndeplinirea următoarelor deziderate: unirea celor două Principate, solicitată în temeiul principiului naționalităților; prezervarea privilegiilor și a autonomiei Țării, cu monarhie creștină ereditară, aleasă dintre familiile domnitoare din Apusul Europei; desființarea jurisdicțiilor consulare; organizarea armatei naționale; libertatea deplină a comerțului; egalitatea tuturor cetățenilor în fața legilor și acordarea de drepturi politice pământenilor; separația puterilor, concretizată în: independența puterii judecătorești în raport cu Executivul și deplina separație dintre Legislativ și Executiv.
