Triodul Săptămânii Mari (română). București, 1726
Triodul Săptămânii Mari (română). București, 1726
Triodion adecă trei cântări ce cuprinde întru sine slujba ce i să cuvine, a Săptămânii Sfintelor Patimi. Acuma întru întâiu tălmăcit pre limba rumânească întru folosul tuturor preoților, și spre înțelesul creștinilor. În zilele Prealuminatului și Preaînălțatului Domn, Io Aleandru Nicolae Marvrocordat. Cu B(a)g(o)sloveniia Prea sf(i)nţitului Mitropolit al Ungrovlahiei Kir Daniil. În anul de la Facerea lumii, 7234. De cucernicul întru preoţi popa Stoica Iacovici tipograful. [3] f., f. 5-152 (cu signat.) : il. ; 8° (20 x 15 cm), 26-28 R (18 x 12 cm)
Ediție rară
Tipar negru şi roşu (- titluri, subtitluri, colontitluri, paragrafe, iniţialele versetelor, indicaţii de tipic), pe hârtie cu verjeuri. Dispunere a textului în cul-de-lampe (passim). Ornamente tipografice – frontispicii (care includ câte o slovă), viniete de colontitlu (perechi simetrice de flori de trifoi). Xilogravurile reiau modele mai vechi, din tipăriturile de București, Buzău și Târgoviște: frontispiciul cu motivul Pomului Vieţii (boboc de nufăr), fără cadru, în deschiderea fiecărei secţiuni importante a Triodului (același din cărțile lui Gheorghe Radovici), iniţiale ornate fitomorf, albe pe fond roşu, variind uşor ca dimensiuni, deosebit de aspectuoase. Un singur model de vinietă de final - cap de heruvim cu mătănii la gât, terminate cu o cruce grecească, la f. 72v (nu se repetă în cuprinsul cărţii). Foaia de titlu cu textul de mai sus, pe recto, prezintă binecunoscutul ancadrament al tipăriturilor lui Stoica Iacovici şi Stema Mavrocordaţilor pe verso cu simbolurile heraldice reunite ale Moldovei şi Valahiei, în ansamblu vegetal luxuriant; este flancată de doi îngeri tenanți şi de iniţialele titulaturii domnești, cu legenda deasupra cadrului ornamental şi cu cele 6 stihuri asupra peceţii, dedesubt. Pe f. [2]r-[3]r se află o scrisoare de dedicaţie adresată Mitropolitului Ţării Româneşti, cu titlul: “Prea sf(i)nţitului şi de D(u)mnezeu trimisului Mitropolit al Ungrovlachiei, (...) Kir Daniil stăpânul mieu, şi făcătoriului de bine, plecata închinăciune”, semnată: „Al sfinţii tale, plecat şi smerit între posluşnici, Popa Stoica Tipograf(ul)”. Verso-ul f. [3] este ocupat de o reproducerea unei gravuri a ucraineanului Ioanikij Bakov, purtând autograful acestuia (Ioanikii Bk) şi data: „1700” (după Triodul slavonesc tipărit în acelaşi an, la Buzău). Legenda gravurii este în slavonă – Voskr(ese)nie Lazarevo. Sub gravură sunt 6 versuri dintr-un imn de preamărire a acestei minuni săvârşite de Hristos. La f. 1r, în exemplarele complete (acesta începe la f. 5r) se deschide Triodul cu Vineri a şasea săptămână a sfântului şi marelui Post la vecernie, urmată de cântările utreniei din sâmbăta lui Lazăr (până la f. 19r). Pe verso începe seria cântărilor vecerniei din Duminica Floriilor şi ţine până la 32v. Ibidem – imnurile utreniei din sfânta şi marea Luni, urmată de cele ale vecerniei zilei de marţi, în care se cuprinde Tripeasneţul, „facerea lui Kir Andreiu Criteanul” (f. 43r-51r). Cântările de utrenie şi vecernie ale sfintei Miercuri se încheie la f. 62r, acolo unde începe seria de tropare (şi irmoase, antifoane, peasne, ș.a.) din sfânta şi marea Joi. Capitolul se sfârşeşte cu îndrumări de tipic, pe verso-ul f. 72 şi vinieta cu cap de heruvim. Pe fila următoare începe Slujba Sfintelor Patimi Ale Domnului nostru I(isu)s H(risto)s cu colontitlul „slujba sfintelor Patemi” (cântările din Joia Mare până în Sâmbăta Mare), însoțite de tipic, care culminează cu imnurile Duminicii Paştilor (f. 142-152), încheiate cu o Molitvă de binecuvântare a bucatelor pascale. La f. 152v, epilogul tiparnicului.
Exemplar cu lipsuri la început, în stare satisfăcătoare.
Legătură de epocă cu ornamente presate, în stare bună. Urme de închizători metalice. Mandorlă cu Răstignirea, pe coperta anterioară (cu elemente compoziționale și legende, foarte clare); marginile copertei au un ancadrament cu arabescuri de tulpini cu foliaj în volută; șiruri de frunze acuminate formează un chenar interior (cu tije înflorite, în colțuri), delimitat de bordurile cu arabescuri prin alt chenar, din linii triple, aceleași șir alcătuind muchiile ramei. Un mic vestigiu al foiței de aur în registrul inferior. Coperta posterioară are modelul din linii intersectate specific legăturilor mânăstirești, încadrat de borduri cu același tip de arabescuri fitomorfe (panoul central este lipsit de alternanța motivelor, ca în mai vechile legături de acest fel). Cotorul este sobru, cu 3 nervuri profilate, sumar evidențiate. Este deteriorat, crăpat sus, jos – pătruns de cari. Șnituri uzate, decolorate.
