Uşa pocăinţei, Brașov, 1812
Uşa pocăinţei, Brașov, 1812
Uşa pocăinţei. Adică carte foarte umilitoare şi de suflet prea folositoare, care cuprinde: moartea, judecata, iadul şi raiul. Prin care se face minunata schimbare a omului cel vechi şi a celui nou - Naşterea. S-au tălmacit de pe limba elino-grecească, pe limba românească, în Bucureşti. Şi acum întăia dată cu blagoslovenia şi prin mijlocirea Prea Sfinţitului şi Prea Milostivului stăpân şi Mitropolit a toata Ungrovlahia, chir Dosoftei. S-au dat în tipărit prin toata cheltuiala dumnealor Chir Constantin Ioan Boghici, spre veșnica pomenire şi spre folosul cel de obşte al pravoslavnicilor creştini. S-a tălmăcit aceasta carte şi s-a diortosit din cuvânt în cuvânt cu multă sărguinţă şi luare aminte de Rafail, smeritul monah din Sfânta Mănăstire a Neamţului. În Privileghiata Tipografie din Brasov, de tipograful Ioan Fridrih Herfurt, 1812, 356 p., cu 5 gravuri în afara textului, în plină pagină.
Legătură de epocă din pergamoid, cu cotor din piele. Pe coperta principală regăsim imprimat în aur simbolul crucii, iar pe coperta finală simbolul unui pocal.
Ușa pocăinței, Brașov, 1812, scoasă la lumină pentru întâia dată cu blagoslovirea mitropolitului Dosithei al Ungrovlahiei, editori comerciali fiind Constantin și Ioan Boghici. Traducerea, diortosirea și ilustrarea acestui tom umilincios este opera talentatului monah Rafail de la Neamț, care a realizat aici un adevărat tur de forță al priceperii sale: acesta nu se implică doar în munca de tălmăcire și corectură, ci participă la ornamentica gravată în lemn și în metal (ce cuprinde 5 ilustrații în plină pagină) și, mai ales compune adevărate bucăți literare, ca amplul poem dedicatoriu închinat vlădicii Dosithei, constând în 37 de strofe a câte 4 versuri cu rimă unică, traduce stihurile “politicești” asupra cărții, în versificație liberă (urmând ritmului original), și, în sfârșit, alcătuiește el însuși alte 5 strofe de captare a bunăvoinței față de eventualele greșeli de tipar, în loc să recurgă la textele simple, uzitate în epocă, drept epilog. Un alt element interesant și cu valoare documentară este lista de subscriptori (prenumeranți) ai cărții, publicată la finele volumului, printre care aflăm, pe lângă arhipăstorul a toată Țara valahiei, Dosithei, alte “fețe” bisericești: Kyriu kyr Costandie, episcopul Buzăului, Kyriu kyr Iosif episcopul Argeșului, Kyriu kyr Dionisie Savastis (egumen al mânăstirii Tismana, n.n.), urmați de o lungă înșiruire de nume boierești (paharnici, vornici, stolnici etc.) – în frunte cu Zoița Băneasa Brâncoveanca, între care o figură aparte face doftorul Constandin Darvari. Ultimul este o altă față bisericească – părintele protosinghel Neofit egumenul Zglavaciogului (mn. Glavacioc, Argeș).
Nu se cunosc reeditări în limba română ale acestei lucrări de edificare duhovnicească cu excepția unei ediții moderne, fără pretenții, apărută în ultimii ani. Originalul în limba greacă (o compilație de scrieri teologale și hagiografice din perioade diferite, ale unor Damaschin Studitul, Nicodim Aghioritul, Simeon Thessalonikes, Mitrofan Gregoras, Ioannes Stavrikios, canoane și imnuri), de care s-a folosit monahul Rafail, aparține, fie primei ediții venețiene din 1795, fie celei de-a doua, o reimprimare din 1806, ambele apărute în oficina lui Nikolaos Glykys și intitulate Θύρα τῆς Μετανοίας ἤτοι Βίβλος κατανυκτικὴ καὶ ψυχωφελεστάτη..., Εἰς κοινὴν τῶν Ὀρθοδόξων ὠφέλειαν. Despre autorul compilației se spune că ar fi fost un ascet atonit, trăitor în schitul Sf. Mc. Dimitrie Izvorâtorul de mir (o atribuire neconfirmată se referă la Ioannes Komnenos Molivdos, medic erudit din anturajul familiilor Brâncoveanu și Cantacuzino, care și-a sfârșit viața ca monah). Ilustrațiile gravate ale edițiilor grecești au fost reproduse întocmai, în ediția românească, cu ajustările de rigoare în ce privește legendele iar trei dintre acestea sunt semnate de Rafail.
