Vasile Alecsandri, Poeziile populare ale românilor, 1866
Vasile Alecsandri, Poeziile populare ale românilor, 1866
Vasile Alecsandri, Poesii populare ale românilor, București, Tipografia Lucrătorilor Asociați, 1866, cu un portret litografic al autorului pe contrapagina filei de gardă, pagini nenumerotate.
Poetul Vasile Alecsandri (1821-1890) era descendentul unei vechi familii boierești din ținutul Romanului unde familia deținea un conac, la Mircești, devenit reședința autorului despre care a vorbit deseori în creațiile sale. S-a școlit la Paris și a participat alături de alți congeneri la revoluția de la 1848, pentru ca apoi să devină un fervent susținător al Unirii Principatelor. Personaj complex, Alecsandri a fost un colaborator apropiat al doamnei Principatelor Unite Elena Cuza, pentru ca apoi să o sprijine pe regina Elisabeta în eforturile sale de a înțelege literatura populară a românilor. El a deținut pe termen lung și importante funcții diplomatice, precum aceea de ministru plenipotențiar al României la Paris. Talentul său literar era recompensat de către Societatea literară franceză Felibri cu marele premiu acordat pentru poezia „Cântecul gintei latine″. Membru al Academiei Române, Vasile Alecsandri este considerat unul dintre principalii întemeietori ai literaturii române moderne.
Ediția este decorată pe fiecare pagină cu motive vegetale stilizate. Exemplarul are o legătură de epocă cu cotor din piele.