Vicontele de Gramont, diplomă de ridicare în rangul de polcovnic, 1834
Vicontele de Gramont, diplomă de ridicare în rangul de polcovnic, 1834
Diplomă emisă la 18 iulie ianuarie 1834, de cancelaria domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica - primul domnitor regulamentar al Țării Românești (1834-1842) și caimacam (1856-1858), prin care i se acordă Vicontelui de Gramont rangul de Polcovnic în slujba oștirii rumânești, sau de Ștab ofițer (ofițer de stat-major); Domnul poruncește tuturor supușilor săi să cunoască și să cinstească pe Vicont de Gramont ca polcovnic al Nostru, iscălind spre încredințare și întărind cu propria pecete această diplomă de înălțare în rang. Sub semnătura domnească olografă, o gravură cu simboluri militare (armeriile Țării Românești); în registrul superior, simbolul heraldic nelipsit din aceste acte – o acvilă cruciată, încoronată, ținând în gheare sceptrul și paloșul, într-o reprezentare apoteotică. Actul este imprimat cu tuș negru, pe pergament, cu caractere chirilice drepte, având segmente rezervate completării de mână a textului. Titulatura domnească este, aici, mai puțin impozantă, dar „pronumele princiare” sunt evidențiate prin slove majuscule negre de 2 corpuri diferite. În registrul lateral drept, semnătura unuia din frații domnitorului, în continuarea titulaturii sale caligrafiate (cu slove de rând) - Șeful oștirilor românești (sic) / Marele Spătar: C. D. Ghica. Diploma a fost trecută în condică, potrivit cutumei, la nr. 92 (registrul lateral stâng, al documentului, în partea de jos). Nu s-a păstrat pecetea (sigiliul aplicat în ceară).
Vicontele Louis Antoine de Gramont (Grammont) a fost aghiotantul generalului Pavel Kiseleff la sosirea acestuia în București, în anul 1829. A slujit sub trei domnitori: Alexandru Dimitrie Ghica, Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei. A fost posesorul unor întinse proprietăți în zone ce aveau să constituie inima capitalei. Constantin Dimitrie Ghica (Costache Ghica), decedat în 1852, a fost fratele mai mic al domnilor Grigore Ghica IV şi Alexandru Dimitrie Ghica, calitate ce-l îndemnase să candideze la tron în 1842, după îndepărtarea de la domnie a fratelui său, Alexandru.
Diploma vine înrămată într-o ramă contemporană din lemn.
Diploma a fost propusă spre clasare la Tezaur.
