Vladimir Ghika și familia G. Georgescu-Obrocea, documente din arhiva acestora
Vladimir Ghika și familia G. Georgescu-Obrocea, documente din arhiva acestora
Felicitare trimisă de Vladimir Ghika unor buni prieteni, cel mai probabil soților G. Georgescu-Obrocea, cu ocazia noului an. Pe recto regăsim litografiată o scenă religioasă, o reprezentare a lui Iisus în templu. În partea inferioară se păstrează un text olograf, scris în limba franceză, în care Vladimir Ghika oferă „Cea mai bună binecuvântare a mea pentru întreaga gospodărie, în pragul anului 1936”, alături de semnătura olografă a acestuia. Pe verso se păstrează o amplă însemnare olografă în care le mulțumește pentru urări, sperând ca prietenii săi „să se obișnuiască din ce în ce mai mult cu noul mediu de viață, până la următorul punct de cotitură”. La final îi salută pe soț și pe copiii acestora, asigurându-le încă o dată devotamentul. Felicitarea se păstrează într-un plic alături de flori presate.
Reproducere fotografică în care este înfățișat din profil cel care, pe lângă activitatea sa diplomatică, și-a dedicat întreaga viață actelor de caritate și sprijinirii celor nevoiași, Vladimir Ghika. Acesta este surprins în fața bisericii Sacre Coeur îmbrăcat în veșminte clericale, fotografia fiind realizată la data de 2 iunie 1952, cu câteva luni înainte de arestarea sa din noiembrie. Fotografia vine înrămată într-o ramă de epocă din lemn.
Reproducere fotografică în care este înfățișat Vladimir Ghika, supranumit de Papa Pius al X-lea „marele vagabond apostolic” datorită activității sale laice pe care a desfășurat-o la nivel mondial. Aceasta este considerată ultima fotografie în care emeritul a fost surprins în viață, deoarece peste câteva luni urma să fie arestat pentru înaltă trădare. Fotografia vine înrămată într-o ramă de epocă.
Fotografie originală de epocă în care este surprins pentru ultima oară Vladimir Ghika, în anul 1952. Tot în același an, în luna noiembrie este arestat sub acuzaţia de „spionaj în interesul Vaticanului şi al puterilor imperialiste” și întemnițat la Jilava, unde își va găsi sfârșitul la data de 16 mai 1954. Sub fotografie regăsim o bucată textilă din brâul pe care Vladimir Ghika îl purta, cusut cu o ață roșie în formă de cruce. De altfel, acestea sunt și culorile de doliu. Pe verso regăsim două texte, o reproducere în limba franceză a unei idei ce a aparținut lui Vladimir Ghika: „Si tu sais mettre Dieu dans tout ce que tu fais, tu le retrouveras dans tout ce qui t’arrive”, în traducere: „Dacă știi să pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, îl vei găsi în tot ce ți se întâmplă”. Mai jos, în limba latină este scris următorul text: „Qui seminant in lacrimis in gaudio metent. Hic est sacerdos quem coronavit Dominus!”, tradus prin „Cei care seamănă în lacrimi culeg cu bucurie. Acesta este preotul pe care Domnul l-a încununat!”.
Reproducere fotografică în care este înfățișat Vladimir Ghika la căsătoria Oanei Seceleanu, fiica spirituală a acestuia, desfășurată la biserica Sacre Coeur la data de 5 august 1943. Aceasta este înrămată într-o ramă de epocă.
Fotografie de epocă în care este surprins un cadru din biserica Sacre Coeur, loc vizitat de Vladimir Ghika. Fotografia a fost realizată în luna aprilie a anului 1925, în Joia Mare.
Filă cu rugăciune pentru Franţa prescrisă de Episcopatul francez.
Patru pagini cuprinzând rugăciunea și urarea episcopatului francez către Maica Domnului cu ocazia Marelui Război.
Trei felicitări sau suveniruri din locurile vizitate pe care regăsim scene, meditații, îndemnuri, gânduri și texte religioase.
Cartea de vizită a soților G. Georgescu-Obrocea expediată lui Vladimir Ghika, bun prieten și cel care le-a fost preot de căsătorie și de botez al celor trei copii. Se păstrează un amplu text olograf scris în limba franceză, în care aceștia își arată respectul și sentimentele de profundă afecțiune și recunoștință.
Extrasul de botez al celui de-al treilea copil al soților Gheorghe Georgescu-Obrocea și Jeanne Pauline Boiron, Génoviève Mihaela. În cadrul acestui eveniment, Vladimir Ghika a fost preot botezător.
Relația strânsă de prietenie dintre familia Gheorghe Georgescu-Obrocea și Vladimir Ghika s-a format încă din anul 1923 când, cei doi viitori soți de confesiuni diferite au aflat că acest preot, descendent al familiei ultimului domnitor al Moldovei, avea dreptul de a celebra căsătorii în ambele rituri, încheind astfel conflictul religios. Jeanne Pauline, o persoană și o profesoară de excepție, așa cum o numește fiica sa cea mică, Génoviève, îl cunoaște pe George Georgescu-Obrocea, venit cu bursă de studii în Franța, într-o vizită pe care cel din urmă i-o face fratelui ei. Cei doi doresc să se căsătorească, tânăra riscând să fie excomunicată. Datorită lui Vladimir Ghika, cei doii au fost căsătoriți de trei ori, căsătoria civilă, cea ortodoxă la Biserica Română din Paris și pe 6 septembrie 1925 la Capela Străinilor „Des Etrangers” din strada Sèvre. De altfel, Vladimir Ghika a fost cel care i-a botezat și pe cei trei copii ai cuplului, pe primul la Paris, pe al doilea la Marsilia și pe cel mai mic la Biserica Greco-Catolică din strada Polonă.
