Vladimir Ghika, scrisoare olografă + fotografie de epocă + Les intermèdes de Talloires, exemplarul bon à tirer
Vladimir Ghika, scrisoare olografă + fotografie de epocă + Les intermèdes de Talloires, exemplarul bon à tirer
Fotografie de epocă de mici dimensiuni ce îl înfățișează pe Vladimir Ghika în etate. Aceasta vine înrămată într-o ramă contemporană.
Scrisoare trimisă de Vladimir Ghika, tipografiei, prin care transmite că uitându-se asupra textului mai atent, a descoperit o mare greșeală ce i-a scăpat și trebuie corectată. De asemenea, îl informează pe destinatar că referitor la titlu, ar prefera să păstreze aspectul tipografic indicat. Corespondența este redactată olograf pe o coală velină, doar recto și este semnată de expeditor la final.
Vladimir Ghika, Les intermèdes de Talloires. Les intermèdes de Talloire. Fantaisies décoratives très puériles présentées sous forme d'album pour l'amusement de quelques grandes personnes non dépourvues de loisirs et pour la satisfaction de quelques amateurs d'images. Paris, Imp. Victor Jacquemin, 1923. 6 f., 42 pl. Cu o prefață a pictorului Albert Besnard.
Volumul urma să fie tipărit într-o serie de 255 de exemplare, numerotate și semnate de către autor.
Prima gravură poartă ștampila bon à tirer, respectiv bun de tipar reprezentând aprobare finală a unei lucrări imprimate sau a unui proiect grafic ce urma a fi tipărit în mai multe exemplare pentru producția de masă. Această marcă asigură că totul este în ordine înainte ca tirajul final să fie realizat, evitând eventualele erori sau discrepanțe
Fiu al diplomatului Ioan Grigore Ghica, Vladimir Ghika a crescut în Toulouse, Franța, unde familia s-a mutat pentru a oferi copiilor o educație aleasă. Acesta a absolvit Facultatea de Științe Politice la Paris, cu toate acestea, concomitent, a urmat și cursuri de medicină, botanică, artă, literatură, filosofie și istorie. Eruditul Ghika se întoarce după studiile sale în România din cauza unor probleme de sănătate. În 1898, Vladimir își începe de data acesta studiile în teologie, urmând o licență în filosofie și un doctorat în teologie. Urmând această cale, el se convertește la catolicism în anul 1902. Și-a dedicat viața actelor de caritate în România, fiind implicat în îngrijirea pacienților în timpul Războiului Balcanic. Mai târziu, Vladimir Ghika a devenit preot la Paris, unde a stat până în anul 1939, dar și-a desfășurat munca internațional, în București, Roma, Congo, Tokyo, Sydney, Buenos Aires, devenind un vagabond apostolic, așa cum l-a numit Papa Pius al XI-lea.
Întors în România după 1939, odată cu venirea comunismului la conducerea statului, Vladimir Ghika și-a găsit sfârșitul în închisoarea Jilava după ce a fost arestat pentru înaltă trădare.
